Recenzie: Damnation

De mult timp tot spun că o să mă uit la Damnation, dar mereu a intervenit câte ceva și am tot amânat momentul. Până la urmă am reușit să am un weekend liber și a fost perfect pentru serial. Tot ce știam despre serial era faptul că părea să fie un fel de western și că unul dintre personajele principale părea să fie un predicator.

”Damnation este 1/3 Clint Eastwood, 1/3 John Steinbeck și 1/3 James Ellroy” – Tony Tost (creatorul serialului)

M-am pus frumos în fața calculatorului, am intrat pe Netflix , i-am dat play și am fost pur și simplu captivat de serial. Damnation este un western modern cu un strop de religie și propagandă comunistă. Serialul se petrece în 1930 în Iowa, în și pe lângă Holden Country. Damnation are la bază greva fermierilor din 1930 și își creează ficțiunea în jurul evenimentelor petrecute în perioada respectivă.

Personajele principale sunt Seth Davenport, un om cu un trecut violent care se dă drept predicator și soția lui. Cei doi încearcă să îi ajute pe fermieri să își vândă alimentele la un preț corect. În opoziție se află un anume spărgător de greve/agent Pinkerton Creeley Turner. Acesta este angajat de industrialiști pentru a pune capăt agitației cât mai repede și cât mai discret.

Seth Davenport (Killian Scott), un predicator enigmatic cu un trecut misterior
Biserica și bordelul

Biserica joacă un rol important în serial. Este locul în care Seth își desfășoară activitatea și locul în care fermierii se adună și se organizează. În opoziție se află bordelul local, locul în care se instalează Creeley Turner și locul din care își planifică mișcările și din care primește ordine prin telefon.

Ce mi-a plăcut la Damnation este faptul că nimic nu este chiar ceea ce pare. Sunt extrem de multe personaje interesante, iar majoritatea au legături și povești ascunse – povești care sunt explorate pe parcursul sezonului.

Tot pe parcursul sezonului facem cunoștiință cu vărul la reducere al Ku Klux Klan, anume Black Legion (practic ediția pe negru a grupului rasist), o femeie în căutarea lui Seth, un șerif corup, un jurnalist sfiosc și o prostituată de culoare. Toate personajele sunt unice în felul lor și fiecare are câte ceva de spus. Mai mult de atât, toți au păreri și opinii despre ceilalți, iar toate relațiile ăstea dintre personaje fac serialul extrem de captivant.Creeley Turner (Logan Marshall-Green) și secretara lui, Bessie Louvin (Chasten Harmon)

Acțiunea serialului se desfășoară într-un ritm constant,  mereu se întâmplă ceva pe undeva și ăsta este farmecul lui Damnation. Sunt atât de multe fire narative urmărite pe parcursul sezonului, fiecare personaj secundar are un secret sau o legătură cu celelalte încât este chiar greu să te plictisești.

Adevărata tragedie a lui Damnation

Din păcate serialul nu a atras suficienți oameni în fața televizoarelor și a fost anulat după primul sezon. Este o  tragedie pentru că serialul avea potențial, iar finalul sezonului este cu adevărat epic și deschis unui nou sezon plin de acțiune. Partea bună este că majoritatea poveștilor secundare au o concluzie. Partea rea este că povestea principală nu s-a terminat, iar soarta soților Davenport rămâne un mister.

În concluzie consider că serialul merită urmărit. Nu este perfect, dar fiecare episod este destul de bun și captivant. Cu o intrigă bună și suficiente scene de acține, consider că Damnation a fost oprit înainte să apuce să strălucească cu adevărat.

Recenzie: Monster Hunter World

Am început să joc Monster Hunter în urmă cu aproape 10 ani. Când am pus prima dată mâna pe joc mi s-a părut extraordinar de complex și poate puțin greu de înțeles, dar asta m-a astras la el. Față de alte jocuri de PSP era mic, dar totuși extrem de mare. Fiecare quest îți debloca altceva și mereu aveai ceva de făcut și asta chiar m-a captivat.

monster hunter PC world online
Una din secvențele introductive te aruncă în mijlocul unei lupte între un Great Jagras și un Anjanath.

Monster Hunter World pe PC

După ridicol de mult timp, seria a ajuns și pe PC și evident că am cumpărat jocul în prima zi. Ce mi-a plăcut cel mai mult este faptul că spiritul jocului a rămas (aproape) intact. Este în general același joc pe care l-am jucat în urmă cu 10 ani, dar mai bun.

Toate problemele pe care le aveam cu seria au fost adresate, iar anumite mecanici au fost simplificate pentru a îmbunătății accesibilitatea. Într-un fel lucrul ăsta nu este rău, dar stratul de complexitate adăuga ceva în plus seriei.

Povestea jocului

Un eveniment misterios face ca toți Elder Dragons (creaturi mari și puternice) să migreze către lumea nouă. Flota a V-a este trimisă în misiune, alături de cercetătorii Comisiei pentru a afla motivul pentru care creaturile migrează către noul continent. Simple enough!

Gameplay

Monster Hunter a rămas aproape neschimbat de-a lungul anilor. Jocul este echivalentul seriei FIFA/Call of Duty, în general apare unul nou în fiecare an, iar experiența este similară. Una din adițiile noi este grappling hook-ul, o unealtă asemănătoare cu cea a lui Batman și cu care poți urca la înalțime relativ rapid.

Vânătorii sunt în principal un fel de hunter/gatherers, adică trebuie să-și procure singuri resursele necesare pentru fiecare vânătoare (într-un fel ca în Warframe). Asta înseamnă că în fiecare vânătoare jucătorii își vor aduna resurse pentru următoarea misiune, dar și materialele necesare pentru a crafta arme și armuri noi.

Great Jagras este unul din primii oponenți din joc

Toată distracția asta cu hunter/gatherer ar putea suna repetitivă și chiar este repetitivă, dar nu se simte niciodată așa. Motivul principal este faptul că mereu ai câte ceva de făcut, cea mai nouă armură nu este mereu cea mai bună pentru următorul quest. Nu o să te lupți cu un monstru care scuipă foc îmbrăcat în pene, nu? Fiecare armură are plusuri și minusuri și tot gameplay-ul se învârte în jurul echipamentului potrivit pentru următorul quest.

Progresul aduce noi zone de vânătoare, rețete de crafting, dar și un inventar  bogat pentru shop-urile din joc. Chiar dacă jocul nu oferă un sistem de leveling (pentru vânători), personajele devin mai puternice după fiecare vânătoare. Prin upgradarea echipamentului de bază, craftarea de poțiuni noi și echipamente utilitare  jucătorii își îmbunătățesc personajele pentru putea face față provocărilor.

Performanța

Monster Hunter World rulează la 50-60 de FPS pe detalii mari pe PC-ul meu. Este destul de bine optimizat la capitolul grafică, iar ecranele de încărcare (care obișnuiau să fie mai multe) sunt destul de scurte și destul de rare. În principal performanțele nu sunt o problemă pentru această portare a jocului.

Endgame

Monster Hunter World oferă suficient conținut adițional pe lângă quest-urile principale din poveste. În fiecare săptămână jocul oferă câteva quest-uri mai dificile pe care vânătorii le pot completa pentru bani și resurse suplimentare. Aceștia mai pot crafta decorații pentru a îmbunătății stats-urile generale ale armurilor din endgame.

palico monster hunter online PC
Palico (pisica) este un ajutor de nădejde în fiecare vânătoarte (și poate echipa în miniatură ale armurilor)
Concluzie

Monster Hunter World reușește să aducă pentru prima dată seria Japoneză pe PC-urile din Vest, iar experiența este aproape cea clasică. Singurele modificări majore sunt făcute de dragul accesibilității, iar în general simplificarea nu strică jocul.

Sunt de părere că Monster Hunter World este un joc reușit. Este o dovadă a faptului că jocurile asiatice au un public și în Vest. Personal cred că o să joc mult timp de aici înainte jocul. Dacă ați jucat titluri precum Dark Souls sau Warframe cred că o să vă placă noul Monster Hunter. Dacă nu, tot vă recomand măcar să îi dați o șansă pentru că reușește să fie propriul lui gen de joc.

The Shape of Water, o capodoperă Guillermo del Toro

The Shape of Water este un film pe care fie o să-l adori, fie o să ți se pară o pierdere totală de timp. Forma Apei este, în opinia mea, o gură de aer proaspăt într-o piață suprasaturată de filme cu super eroi, explozii și scene de acțiune – Este ceva cu totul diferit.

A monster movie with a twist!

Guillermo del Toro este cunoscut pentru filmele sale cu creaturi- este un regizor și scenarist absolut grozav. Este plăcut să văd că autorul unor filme precum Pan’s Labyrinth, Pacific Rim și Hellboy a lansat un nou film de genul.

The Shape of Water se inspiră din filmul ”The Creature from the Black Lagoon”. În Forma Apei este vorba tot despre o creatură, dar spre deosebire de filmul din 1954, filmul nu este despre creatură ci mai degrabă despre dragoste – element care lipsește cu desăvârșire din pelicula originală.

Acțiunea filmului se petrece undeva în anul 1962, în timpul Războiului Rece. Personajul principal, Elisa Esposito, este o femeie puțin mai diferită, aceasta nu poate să vorbească , are niște cicatrici pe gât și are o ”pasiune” pentru apă. Singurii ei doi prieteni sunt un grafician homosexual și o colegă de muncă de culoare, amandoi proscriși ai societății. Elisa și Zelda, prietena ei, lucrează ca femei de serviciu pentru un institut de cercetare al guvernului. Fiecare zi este o rutină, dar totul se schimbă când în laborator este adus un specimen din junglele Amazonului. Creatura este studiată de cercetători și torturată de agentul Strickland.

Câte ceva pentru fiecare

Ce mi-a plăcut cel mai mult la The Shape of Water este faptul că oferă câte ceva pentru fiecare. Este amuzant și este serios în egală măsura, romantic, dar fără să devină siropos sau clișeic și oferă câteva scene cu adevărat tensionate.

Relațiile dintre personaje sunt și ele foarte atent dezvoltate, iar dialogul reflectă relațiile dintre aceștia destul de bine. Filmul reușeste să ofere una din cele mai memorabile replici din ultimii ani. Este genul de replică pe care o vei ține minte o bună perioadă de timp, chiar dacă aceasta nu este tocmai rostită.

Pe cât de bun este și personajul negativ

Un alt lucru care mi-a plăcut este personajul negativ al filmului. Consider că un film nu poate să fie decât la fel de bun ca și personajul său negativ. Din fericire, Forma Apei are unul din cele mai bune personaje negative din istoria recentă. Strickland vorbește întotdeauna de integritate și tărie de caracter, dar este genul de om care și-ar cumpăra un Cadilac doar pentru că cineva îi spune că oamenii de succes conduc un Cadilac. Este un tip dur, lipsit de sentimente și motivat de succes. Și exact ca orice personaj negativ bun, Strikland este învins de propriile sale defecte.

Concluzie

The Shape of Water este unul din cele mai strălucite filme din ultima vreme. Cu siguranță cel mai bun film fantasy din ultimii ani. Del Toro aduce ceva nou și unic într-un piață plină de filme cu explozii, scene grandioase de acțiune și super eroi.

Din păcate Forma Apei nu este un film pentru toată lumea. După cum am spus și în deschidere, fie o să-l adori, fie o să ti se pară o pierdere totală de timp. Dar dacă ți-a atras atenția trailer-ul și chiar îți dorești o experiență diferită atunci îți recomand cu căldură The Shape of Water. Promit că nu o să te dezamăgească!